Inceput de sfarsit

Camerele noastre sunt noi doar pentru primele secunde in care stai in ele. dupa devin si ele vechi. si cu cat sunt mai multe, cu atat ma simt mai singura.
 

Ar fi prea usor si simplu sa facem schimb de suflete.

Ma arde pe gat ultima tigara fumata si privirea ta imi sfasie mintea. Ma las, stii ca ma las daca nu-ti place. Ma las de fumat, ma las si de scris, de auzit, de povestit, orice, mai putin de tine. 

Pentru numele lui Dumnezeu, acum imi e clar, imi e atat de clar, nu o sa vedem Parisul impreuna, nu o sa ne bem cafeaua de dimineata si nu vom citi ziarul. Nu o sa ne cunoastem, n-o sa te mai pot suna cand ploua, nu o sa mai tremur de

 nesomn in fiecare dimineata. O sa pleci, o sa stau, nu o sa ne mai uitam unul la altul, vei ramane ceva ce am pierdut, cea mai lunga batalie, iar eu o nota de subsol. O sa-ti amintesti din ce in ce mai rar de mine, dar eu voi spera ca intr-o zi ii vei spune cuiva ca Sharon den Adel te face sa te gandesti la cineva cunoscut candva, acum un an sau poate cinci sau poate acum o viata. Cati ani vor fi trecut, nici nu ai curaj sa faci un calcul..N-o sa ma mai bucur cand o sa-mi scrii, pentru ca nu o vei mai face. Nu o mai faci de mult.

Habar nu ai cat de frumos esti.

Acum stiu, am iubit, am sa mai iubesc, alte melodii si alte paltoane, alti blugi si alte fasoane. Nu o sa avem copii impreuna, nu vor avea ochii mei si nici culoarea pielii tale, nu vor fi tu si nici eu si nici o combinatie de adn-uri, nu-i vom imbraca asa cum vreau eu si nici nu-i vom educa asa cum vrei tu. N-am sa mai astept primavara,vara,toamna,iarna fiindca nu are sens fara tine, n-am sa mai merg in aceleasi locuri, n-am sa mai plang si am sa dorm linistita si o sa fie totul galben, galben,verde,verde..

Si ti-as mai spune de o mie de ori..